Anotimpurile mele

V-aţi gândit vreodată ce semnificaţie aţi da anotimpurilor? Ce anume vă inspiră fiecare dintre ele? Ce sentimente vă transmit? Eu mi le imaginez aşa: 

Primăvara mea... este dedicată exclusiv Speranţei! Printre mugurii ce se ivesc timizi în copaci, florile ce îndrăznesc să coloreze griul lăsat în urmă de iarnă, ciripit de păsări, raze de soare, nu ai cum să nu învii! Ai voie să gândeşti vesel, să râzi, să visezi, să crezi!

Primăvara este anotimpul gândurilor colorate!

Vara mea... înseamnă agitaţie, înseamnă luptă, înseamnă dorinţă. Explodează totul: energiile, gândurile, simţurile... lăsăm deoparte precauţiile, uităm de reguli! Nu-i timp de pierdut, totul se etalează instantaneu... doar vine Toamna!

Vara este anotimpul eliberării!

Toamna mea... este sanşa ce i-o acord sufletului pentru a scăpa de gândurile negative care s-au aşternut acolo, o şansă pentru un nou început... aşa cum copacii se leapadă de frunzele ruginii, oferind crengilor prilejul de a găzdui alte frunze!

Toamna este anotimpul renunţării!

Iarna mea... este dedicată luptei cu sinele, pentru regăsirea eu-lui, pentru reculegere! Viscolele stârnesc fulgii de zăpadă pentru a-i aşeza mai bine... îngheţul face natura neclintită doar pentru a-i da acesteia răgazul să-şi adune puterile... puţinele raze de soare sunt pentru a nu uita de speranţă!

Iarna este anotimpul răbdării!

Iar toate, laolaltă, reprezintă ECHILIBRUL!

Pentru voi... ce reprezintă?

„Prietenilor” din online… cu drag!

Acest articol este unul dedicat celor din online… poate reuşesc să ajut alte persoane să evite întâmplări nefericite, ca ale mele. Cele relatate de mine în continuare sunt lucruri pe care ori le-am constatat, ori mi s-au întâmplat la un moment dat. Povestea e foaaaarte lungă, nu vreau s-o spun pe toată. Vă dau fragmente... bineînţeles, persoanele care se vor simţi vizate vor căuta să spună că am omis acele părţi care mă pun într-o lumină defavorabilă... 

Pe scurt, povestea este cam aşa: dintr-o prostie, am ajuns să găsesc persoane care să mă duşmănească pe facebook. Nu-i bai, nu-i sfârşitul lumii... am trecut peste asta deoarece acele persoane chiar nu înseamnă nimic pentru mine. Am încercat să sting conflictul, să le înţeleg adversitatea faţă de mine, să încerc să le explic... dacă am văzut că nu merge, nu m-am mai agitat. Ceea ce nu s-a întâmplat şi de partea cealaltă. S-a căutat cu tot dinadinsul să fiu înţepat, cu atât mai mult cât eram prezent pe facebook şi prin pagina pe care o administrez cu încă o persoană... ori de câte ori am încercat să explic acelor persoane să uite de mine sau de pagină, de orice însemn eu ca persoană pe facebook, nu s-a putut. Trebuia să se simtă şi prezenţa lor... bineînţeles, n-au lipsit replicile, comentariile răutăcioase... şi nu oricum, chiar publice, în văzul tuturor... că aşa-i în fotbal, e mai sexy în văzul lumii, te obligă să dai replica, să nu rămâi de căruţă! Oricum, deranjul meu cel mai mare a fost că „iubirea” dintre noi s-a extins la alte persoane sau pagini din anturajul meu, care nu aveau nici cea mai mică treabă cu asta... s-a trecut la vorbe urâte aruncate unor persoane necunoscute, atacuri la persoană şi te mai miri ce... în fine! Ceea ce n-au ştiu aceste persoane că, bârfind pe la prieteni comuni, vorbele ajung şi la subiectul cu pricina! Iar dacă loveşti în mai multe persoane, publicitatea este făcută în mod corespunzător. 

Seara trecută am avut parte de o conversaţie în care mi se spunea că sunt penibil. I-am răspuns acelei persoane că, pentru mine, aceste cuvinte nu contează, având în vedere cine era expeditorul... oricum, a ţinut să sublinieze că sunt penibil nu numai în faţa ei, ci în faţa mai multor persoane, doar că acestora le este jenă să-mi spună!!! Şi a mai precizat că, dacă aş şti părerea lor, mi-aş şterge contul de facebook! ŞOC! GROAZĂ! TEROARE! M-am panicat total! WTF?!? Să-mi pierd facebook-ul? Aşa ceva nu se poate!!!

Deunăzi, îmi trecuse prin cap o idee... aş zice genială. I-aş propune lu’ nenea Zuckerberg ca, de fiecare dată când cineva îşi crează un nou cont de facebook, să îl oblige la un test psihologic şi, în funcţie de rezultat, să-l pună în categoria celor cu care se aseamănă. Pentru cei care au deja cont, odată la 6 luni, să se dea examenul... poate, poate, unii reuşesc să evadeze din clubul în care au fost aruncaţi... într-unul mai bun sau mai rău!

Pentru acele persoane care cred că mă agăţ atât de tare de online, le spun doar atât: virtual, pot fi cel mai deştept, cel mai romantic, cel mai hazliu, cel mai nesuferit, cel mai cel om de pe pământ... pot fi cine vrei tu! E suficient să-mi doresc asta! Pentru asta, adopt acel tip de comportament care vreau eu să-l am faţă de tine. Dacă am nevoie de laude, ştiu cum să le obţin. Dar am renunţat de mult la asta... ştiu cine sunt, îmi cunosc valoarea, nu caut preamărire! Dacă las o persoană nouă în viaţa mea, atunci acea persoană trebuie să merite, să aibă acel ceva care să mă atragă . Am destui prieteni încât să nu duc lipsă de atenţie! Cine mă cunoaşte cu adevărat, ştie despre ce vorbesc!

În concluzie, oameni buni... nu căutaţi cu disperare să faceţi pe plac tuturor.. nu vă bazaţi pe cuvintele unei persoane pe care o cunoaşteţi doar prin intermediul online-ului şi, cel mai important, nu puneţi la suflet vorbele grele care vi se spun de către fantoma de dincolo de monitor, care nu a trăit măcar o zi alături de voi. Să vă deranjeze atunci când acea persoană cu care aţi împărţit o pâine, un vis, o emoţie, ajunge să îşi bată joc de ceea ce aveţi.

Acum, pe final, cei cărora le este jenă să-mi spună ce au de spus, le adresez invitaţia de a comenta aici, sub protecţia anonimatului, orice au pe suflet la adresa mea. ATENŢIE! Strict legat de mine!!! Promit că nu voi omite să le public mesajul! Cu o singură condiţie: orice ar spune, să fie pertinent şi argumentat!

Cu drag, „prietenilor” online!

P.S. pentru „îngeraşii” mei păzitor, care nu pot dormi de grija mea şi care-mi urează numai de bine... le dau să asculte finalul acestei melodii :D

Muzică... şi atât!

Fiecare are preferinţele lui în materie de muzică. Fie ele manele, rock, house, retro... Oricum ar fi, găseşte în acel gen de muzică sentimentele pe care le caută. 

V-aş întreba... de câte ori nu v-a scos o melodie din starea melancolie? Dar când eraţi supăraţi, câte melodii nu v-au readus zâmbetul pe buze? Oare când aţi simţit nelinişte în suflet, nu aţi găsit melodiile potrivite?

Eu recunosc… trăiesc prin muzică. Fără ea aş fi mai sărac. Pe mine mă ajută chiar să-mi exprim sentimentele faţă de o persoană atunci când nu găsesc puterea de a scoate cuvintele din suflet. Au fost nenumărate momente în viaţa mea, bune sau rele… şi cred că pentru fiecare dintre ele am putut să găsesc cel puţin o melodie potrivită. 

Pentru mine, sunt acele melodii care, atunci când le ascult, intru în transă. Acele melodii mă încântă prin cuvinte, prin sunete, prin interpretare... dar cel mai mult simt că trăiesc melodia atunci când interpretul reuşeste să-mi transmită întreaga emoţie prin intonaţia pe care reuşeşte să o dea melodiei... şi atunci, închid ochii, îmi golesc mintea de orice alt gând, las loc vidului în suflet şi trăiesc! Valurile oceanului mă poartă departe... un norişor mi-e pernă... o creangă îmi suportă greutatea... un fir de iarbă îmi mângăie obrazul... luna, în mărinimia ei, îmi zâmbeşte... picături de ploaie îmi izbesc obrazul. În acel moment, nimeni nu-mi poate spune că este altcumva. Trăiesc!

Şi dacă ar fi să vă arăt câteva din melodii care mă duc pe tărâmuri nepământeşti, iată care ar fi acelea:

- Beyonce - Halo

- Daren Hayes – Insatiable

- Vama Veche – Epilog

- Mettalica – Nothing else matters

- Enya – Only time

- Dana – Am nimic fără tine

- Ennio Morricone – Chi mai

- Scorpions – Love will keep usalive sau Wind of change

- Eva Kiss – Puterea dragostei

- Helene Segara - Elle tu l'aimes

- Rod Stewart - Have i told youlately

- Holograf – Să nu-mi iei niciodatădragostea

- Edera - Ricordi del cuore

- Mariah Carey – My all

- Guns N' Roses - November rain 

- Julio Iglesias – To all the girls I loved before

- Garry Moore – Still got the blues

- Directia 5 – Am nevoie de tine

- Queen – Show must go on

- Frank Sinatra – My way 

- Sting – Shape of my heart sau Fragile

 

Şi câte ar mai fi... probabil că lista ar mult prea lungă pentru răbdarea voastră! Poate vreţi voi să mai adăugaţi alte melodii... sunt curios care vă sunt surse de inspiraţie!

Două vorbe... despre mine

De fiecare dată când vorbesc despre mine nu mă simt confortabil... de parcă mi-ar fi murit toţi lăudătorii şi doar eu am rămas să mă laud. De criticat, nu prea pot să mă critic, doar sunt perfect... pentru mine! Acum, serios vorbind, nu-mi place să vorbesc despre mine decât prin ceea ce fac, prin fapte. La final veţi înţelege de ce fac aşa.

Aşadar, iată câteva lucruri despre mine:

- nu mi-a plăcut să ies în evidenţă. N-am căutat lumina reflectoarelor. Modest, la locul meu, mi-am făcut treaba pe care eram pus s-o fac. Dacă a remarcat cineva efortul depus, cu atât mai bine. 

- nu mint când vine vorba de lucruri serioase sau de sentimente. Dacă ar fi fost să mă joc cu minciuna, aş fi avut lista de cuceriri muuuult mai mare. Prefer să pierd spunând adevărul decât să dobândesc acel lucru prin minciună şi apoi să mă simt vinovat.

- prefer să nu vorbesc atunci când sunt supărat! Ştiu că o vorbă spusă la nervi întotdeauna doare. Am spus vorbe, mi-au fost spuse şi... n-a ieşit bine. Mai târziu au fost regretate, dar... degeaba! Mi-am învăţat lecţia, mă ţin de ea!

- îmi asum ceea ce spun... dacă ceilalţi înţeleg altceva, asta e problema lor. Dacă doresc, sunt dispus să dau explicaţii.

- nu am fost învăţat să dau cu „flit”, să fiu rău, să-l mai iau şi pe „NU” în braţe. Las de la mine mai mereu... Îmi las lucrurile neterminate dacă cineva îmi cere ajutorul. Drept răsplată, îmi ajunge un simplu "Mulţumesc!". Caut întotdeauna să mă fac plăcut... poate prea mult. Ştiu, nu toată lumea te poate iubi, dar eu aşa mi-aş dori!

- dacă ajung să jignesc pe cineva, înseamnă că acea persoană chiar a reuşit un miracol. Aşa răbdător sunt, încât atunci când mă jigneşte cineva, nu răspund cu aceeaşi monedă, ci încerc să aflu motivul pentru care m-a jignit!

- sunt sociabil. Prefer să mă înconjor de oameni exuberanţi. Vreau să-i văd pe toţi din jurul meu cu gura până la urechi, fericiţi. Pentru că, dacă ei sunt fericiţi, sunt şi eu

- iert repede. Şi uit. Poate nu uit tot, dar de cele mai multe ori, aşa se întâmplă. Am văzut că este mai bine pentru sufletul meu să nu ţin răutatea în mine. Îmi spun că aşa a fost să fie şi merg mai departe! Totul este să nu se mai repete...

Acum, să nu mă vedeţi ca persoana fără defecte. Am destule, dar nu-s prost să mi le etalez. Descoperiţi-le! :D

Mda... se pare că trec printr-o criză de identitate, de personalitate. Cine sunt eu? Ce lucruri bune am făcut? Sunt şi eu bun la ceva sau doar fac umbră pământului? E unul din momentele acelea când cauţi să auzi de la persoanele care te cunosc cuvinte magice... bla-bla-uri pe care le ştii, dar atât de necesare pentru creşterea stimei de sine. 

Cine îşi dă cu părerea?