Cere... şi ţi se va da!

   Încă de când ai văzut lumina zilei ai învăţat acest lucru, cu toate că nu te puteai exprima prin cuvinte! Odată ce ai învăţat să grânguri cuvintele, ţi-ai putut exprima doleanţele: mi-e foame, mi-e frig, mi-e sete, vrea aia, ba pe-ailaltă. Şi era atât de simplu... nu stăteai să te gândeşti dacă e bine sau nu să ceri! Ţi se părea firesc să-ţi exprimi dorinţele.
   Cu cât înaintezi în vârstă, cu atât devine mai greu să faci acest lucru. Vrei ceva anume dar nu tot timpul ai curajul să exprimi în cuvinte ceea ce doreşti. Speri doar ca cel ce-ţi poate dărui acel ceva să simtă asta. Şi te mai miri că te superi când cel ce trebuie să-ţi ofere nu vine în întâmpinarea doleanţelor tale...
   Prin urmare, dragi iubitori de ghicitori, vă dau un sfat: încercaţi să faceţi totul mai simplu! Ai un anume punct de vedere legat de o idee, diferit de ceilalţi? Nu-ţi fie teamă, poate cineva va fi de acord cu tine! Nu o ţine pentru tine, căci acea idee poate fi soluţia ideală pentru o problemă! Dacă vrei să inviţi pe cineva la cafea, nu ezita: fă-ţi cunoscută intenţia şi aşteaptă răspunsul! Vrei să-i spui cuiva că-ţi place de ea/el? Nimic mai simplu: spune-i „Îmi place de tine”! Dacă vrei ca iubita/iubitul să vă strângă în braţe, spuneţi-i, nu aşteptaţi să simte că asta doriţi! Şi sunt atâtea lucruri pe care le poţi simplifica, încât aş putea umple pagini întregi tot scriind despre ele. Şi cu toate acestea, de ce nu facem aşa? Nu e mai simplu să exprimăm ceea ce dorim? Poate e cineva dispus să ne îndeplinească acea dorinţă! Să fie teama de a accepta un refuz? Ce ai de pierdut? Ai avut ceva înainte ca să-ţi fie teama să ceri?
   Şi cu toate astea, o singură dorinţă nu ţi-o poate îndeplini cealaltă persoană la comandă: SĂ TE IUBEASCĂ! Pentru că acest sentiment nu poate fi exprimat la cerere, trebuie simţit!

"Noi nu vedem adevărul pentru că suntem orbi. Ceea ce ne orbeşte sunt acele false credinţe pe care le avem în mintea noastră" – Don Miguel Ruiz

Frică mi-e de părerile online

   Aţi avut vreodată tendinţa de a vă face o părere despre cineva pe care îl cunoşteaţi din online doar după ce postează pe facebook/blog? Sau după câteva cuvinte schimbate în offline? Eu m-am cam ferit de acest lucru... Bine, o mică părere îţi poţi face, după ce schimbi câteva păreri sau urmăreşti ce postează. Dar oare să fie asta adevărata imagine a acelei persoane? Eu n-aş paria prea mulţi bani pe asta.
  Poate aşa mi-e felul, dar sunt mai circumspect cu privire la persoanele din online... chiar şi după ce le întâlnesc de câteva ori şi fac unele schimburi de opinii. De ce aleg să nu etichetez cu uşurinţă? Pentru că am încercat odată să-mi construiesc o părere despre cineva, părere care nu prea s-a adeverit... adică, am fost eu reticent, dar nu suficient iar realitatea descoperită mi-a dat o lecţie. De atunci, am lăsat pe seama altora să-şi dea cu părerea şi l-am îmbrăţişat pe „Nu cunosc – nu vorbesc despre...”.
   Am văzut cum au început şi „ai mei”, virtualii, să-şi facă păreri despre mine: ba că-s romantic, ba că-s nebun sau mai ştiu eu cum... simplul fapt că postez pe facebook melodii romantice nu mă face neapărat romantic... dincolo de monitor, pot fi orice vrei tu să fiu? Îţi place să alergi? Sunt sportiv de performanţă, nu alta! Iubeşti ciocolata? Mno, eu nu prea mă omor cu asta, dar tu n-ai de unde şti asta iar pentru tine, cum să zic altfel? Îţi place un anume gen de muzică? Ce coincidenţă!!! Şi eu am aceleaşi gusturi... Orice îi place sufleţelului tău, din faţa monitorului nu mi-e greu să-ţi zic că-i place şi sufletului meu! Toate aceste potriviri durează până ajungi să cunoşti omul cu adevărat! După ce reuşeşti să-l surprinzi în ipostaze inedite, rămâi uimit că nu mai e persoana aceea pe care credeai că o ştii.
   Prin urmare, nu vă faceţi iluzii deşarte despre persoane pe care nu le-aţi cunoscut încă. Nici despre acelea pe care le-aţi cunoscut în viteză, printr-un schimb fugar de idei, pentru că nu prin asta poţi defini un om. Nu îţi ajunge o viaţă să cunoşti un om şi ai curajul să-ţi dai cu părerea de el doar după ce-ţi oferă el în online? Mare curaj ai!!!

DORINŢE… la cumpăna dintre ani

   La cumpăna dintre ani se pun dorinţele cele mai arzătoare, se stabilesc cele mai îndrăzneţe scopuri, se şterge cu buretele tot ceea ce n-a fost bine şi se făuresc cele mai frumoase vise, cu speranţa că se vor împlini. Ei bine, eu, la cumpăna dintre ani nu am gândit aşa. Pur şi simplu am zis să fie sănătate! Pentru toată lumea! Şi, în plus, mi-am propus să... IUBESC!
    Ciudat ar spune unii, frumos ar zice alţii, normal ar mai zice unii. Şi totuşi, de unde această dorinţă? Eu nu iubesc? Iubesc, chiar dacă nu o arăt prea des sau, cum s-ar spune, în văzul tuturor. Îmi iubesc familia, îmi iubesc prietenii, îmi iubesc colegii de serviciu (bine, nu chiar pe toţi), iubesc animalele... îi iubesc pe toţi laolaltă şi pe fiecare în parte. Şi atunci, de ce această dorinţă?
    Mi-am pus dorinţa asta pentru că nu mai vreau să port ranchiună anul acesta! Vreau să-mi iubesc „duşmanii”, vreau să-i iubesc şi pe cei care mă „lovesc” şi pe cei care mă invidiază. Totodată, anul acesta vreau să-i iubesc şi pe cei pe care-i duşmănesc şi-i invidiez.
     Declar anul acesta ca fiind „ANUL IUBIRII”!