Bărbaţi adevăraţi!

   Ar fi trebuit ca aceste rânduri să conţină doar cuvinte de laudă la adresa alor mei, “bărbaţii”, că prea’s asupriţi în ziua de azi (sau aşa mi se pare)… dar azi nu am cum să scriu frumos. Poate mâine. Azi vă povestesc despre cum, în unele ipostaze, nu pot să-i înţeleg!

  Spre exemplu, oare de ce sunt unii care, atunci când admiră o femeie pe stradă, uită să-şi mai dezlipească ochii de pe ea? Sincer acum, şi eu mă uit, că doar nu-s legat la ochi... dar, de la a arunca o privire, două, discret, cu bun simţ, până la a-ţi suci gâtul după ea şi a ţi se citi în ochi „foamea”, mi se pare prea mult. Sau, ce vrei să demonstrezi, bărbate, când îţi curg balele după acea femeie? Ce vrei să-i demonstrezi ei? Din categoria băloşilor, se distinge unul rasat, care e miezu’! E ăla care, după ce că se uită ca orbu’n gol, dezbrăcând din priviri domniţa, nu se poate abţine să comenteze într-un mod cât se poate de grotesc: „băăăă, ce bună e asta!!!”, „moamăăăăă, ce cur/ţâţe are!”...

   Din categoria „nu-i înţeleg de fel” mai fac parte şoferii cocalari... nu contează maşina, toţi au acelaşi tipar. Numai că, ăia de „se dau” cu maşini luxoase, parcă-s mai cu 4 ouă! Cred că-şi conştientizează valoarea... maşinii! Fetelor, ştiţi voi tiparul, nu? Trece BMW-ul pe lângă voi, rulând cu 40 la oră, cade geamul şi... apare invitaţia: „hei, sexy, te fac o tură?”. Jenant momentul când auzi cum din maşină urlă o manea sau un hip-hop ieftin, presărat cu prea multe cuvinte „finuţe”... Băi, tolomacule, dacă tot vrei s-o urci în maşină, măcar pune-i o muzică mai de Doamne-ajută! Dar ştiţi ce e mai „jenibil” decât asta? Să apară un muţunache, într-o dacie jigărită, care abia se mai ţine în balamale, să pună în joc scenariul de mai sus!

   În fine, să vă povestesc despre acei „bărbaţi” cu portofelul doldora de bani... preferaţii piţipoancelor! Cât e ziua de lungă, nu le ajunge pentru a se considera buricul târgului... ei sunt cei mai cei de pe faţa pământului. Atitudinea lor spune totul: stau trântiţi la terase, crăcănaţi, de parcă zici că-s acasă. Şi, ca să fie peisajul complet, îi vezi din minut în minut cum se scarpină la ouă... Ăştia-s cei mai periculoşi... ei n-au mamă, n-au tată. Au fost învăţaţi că li se cuvine totul. Şi în isteţimea lor, cum să nu-şi permită să se lege de orice fătucă mai „răsărită”, ce trece, în mod nefericit, pe acolo? Dar nu o face oricum, ci folosind un limbaj rudimentar... iar în cazul unui refuz, nu ezită să folosească din vocabularul bogat al injectivelor, pe cele mai alese dintre ele.

   Cam atât am avut de spus... Fetelor, savuraţi momentul! Data viitoare aş vrea să vă povestesc şi despre minunata lume a „domnişoarelor adevărate”... numai chef să fie! Articolul e ca şi scris. :D

„Atenţie, bărbaţi! Femeia poate supravieţui fără oxigen. Fără tandreţe, NU!” 

Vasile Ghica