Cuvinte nerostite

Dacă ţi-aş fi spus că îmi încep fiecare dimineaţă cu tine în gând, s-ar fi schimbat ceva între noi? Dar dacă ai fi ştiut că tu ai fost în ultimul gând al fiecărei zile? Oare ar fi contat mai mult dacă în fiecare zi ţi-aş fi spus că eşti frumoasă? Crede-mă, ţi-am spus în fiecare zi! Ştii că la fiecare reîntâlnire mă îndrăgosteam de tine? De ţi-aş fi oferit luna de pe cer pentru un motiv ca să te aştept, ai fi acceptat?

Câte alte cuvinte aş mai fi putut rosti... De câte alte promisiuni aş fi fost capabil.... Unele dintre ele ţi le-am spus timid, cu jumătate de gură, de multe ori în momente nu tocmai potrivite sau învăluite în umor. Însă sunt convins că ai conştientizat ce se întâmplă între noi. Poate nu în totalitate, dar suficient cât să îmi ştii poziţia faţă de tine.

M-am oprit. Nu am obosit! Dacă aş şti că perseverenţa ar da roade, aş continua în acest fel mult timp de acum înainte. Mulţi ar spune să nu renunţ atât de uşor, să lupt pentru ceea ce-mi doresc, să cred cu tărie că toată această poveste va avea un final fericit... însă am urmărit acest vis de prea mult timp şi ştiu că este unul sortit pieirii. Pentru că, într-o poveste de dragoste, karma îşi are locul doar la început de drum!