Ori de câte ori dăm de vreun obstacol, căutăm soluţii pentru
a-l evita sau a-l depăşi. Firesc, aş spune! Dar nu sesizaţi diferenţa între
cele două situaţii? Una este a evita şi alta este a depăşi. Să eviţi obstacolul
înseamnă să dai bir cu fugiţii în timp ce, pentru a-l depăşi, trebuie să lupţi.
Din păcate, ne-am obişnuit să evităm, în loc să depăşim, am devenit experţi.
De ce toate în felul acesta? Pentru că nu reuşim să vedem
acele lucruri, momente care ne-au adus zâmbetul pe buze, care ne-au făcut
fericiţi, ne-au mângâiat inima. Le uităm! În schimb, nu uităm acele momente
grele, apăsătoare, care nu produc decât dezamăgiri şi durere.
Când ceva nu merge bine, imediat căutăm să punem totul în
bagajul cu amintiri, să dăm repede cu buretele peste ce a fost, dorind să uităm
cât mai curând toate momentele neplăcute, cu speranţa că data viitoare va fi
mai bine… Îţi impui să fii mai exigent/ă cu persoana pe care o vrei lângă tine.
Dar omul, în deşteptăciunea lui, a învăţat să joace teatru... atât de bine
încât se mulează perfect pe tiparele persoanei pe care o doreşti. Şi se reia
povestea: despărţiri dureroase, presărate cu lacrimi, reproşuri şi priviri pierdute... ca să observi că ceea ce ai avut odată nu era chiar aşa de rău.
Numai că acolo s-a închis uşa şi nu mai este loc de întoarcere.
Sunt şi situaţii în care nu este loc decât pentru un nou
început... Dar e foarte dificil să-ţi dai seama dacă este momentul să renunţi sau
să continui să lupţi. Oricum, mulţi preferă varianta uşoară. Cred că, dacă se
doreşte cu adevărat să meargă relaţia, va merge! Indiferent de hopuri, de
vreme, de oamenii din jurul tău. Nu ai nevoie de citate, lecţii sau modele după
care să te ghidezi.
„Întotdeauna
este prea devreme să renunţi!” Norman Vincent Peale
