Final!

Da, e final de an! Încă unul… Aş vrea să am ce povesti din cele întâmplate în acest an, dar nu ştiu dacă vor înţelege mulţi. Evenimente pe înţelesul tuturor nu au fost. N-am dat lovitura la loto, nu m-am pricopsit cu vreun obiect măreţ, nu am fost promovat, nu m-am îndrăgostit nebuneşte. Tot ceea ce a fost important pentru mine s-a întâmplat în sufletul meu, lucruri invizibile ochiului liber. Am trăit spiritual, dacă pot spune aşa. Au fost 366 de zile lungi (doar a fost an bisect, nu?), care s-au scurs prea repede. Parcă mai ieri era început de an. 

Pentru mine a fost un an special, poate pentru că a fost diferit faţă de cei anteriori. Am întâlnit oameni frumoşi, de la care am avut ce învăţa. Am întâlnit şi oameni răi... şi de la ei am învăţat. Cel mai important pentru mine este că am avut parte de linişte. Nu tot timpul, dar am avut mai mult decât aş fi sperat eu! Am plâns, am strâns pumnii, am tăcut, am înjurat... dar de fiecare dată am reuşit să potolesc furtunile, am alungat norii şi am dat voie soarelui să-şi joace rolul. Am şi greşit! Am tratat cu indiferenţă oameni care nu meritau, am închis ochii cât trebuia să privesc cu toată atenţia, am uitat de Dumnezeu, am pus punct în moduri nu tocmai ortodoxe. Sper să fiu iertat pentru toate cele greşite.

Ştiţi, la începutul acestui an am spus în acest articol că este anul iubirii şi cred că, în mare parte, m-am ţinut de această promisiune. Au fost momente puţine şi scurte în care să nu fi răspuns cu iubire, indiferent de ce mi se oferea. Din toate cele întâmplate, am ales să iau doar ce mi-a fost bun şi să ignor ce nu se plia sufletului meu. Timpul mi-a spus că e bine să iert... şi am iertat! Poate de prea multe ori şi poate că n-ar trebuit. Dar nu regret! Mi-am dat seama că dacă nu iert, port cu mine poveri prea mari, care mă împiedică să-mi văd de drum. 

Final de an! Am curajul să privesc retrospectiv, nu mi-e ruşine cu ceea ce am făcut! Nici de viitor nu mi-e frică! Cred cu tărie că ceva frumos este acolo, pentru mine, mă aşteaptă. Trebuie doar să am răbdare. Iar pentru acest viitor am tot ce-mi trebuie: familie frumoasă, prieteni de calitate, determinare, încredere, speranţă şi optimism. 

Dorinţele mele pentru 2013? Dacă nu poate fi un an mai bun, să fie cel puţin la acelaşi nivel cu 2012 şi aş fi mai mult decât mulţumit. Vouă vă urez numai de bine, din tot sufletul. Să fiţi sănătoşi, în primul rând. Am văzut mulţi oameni stinşi de boli că să nu îmi dau seama că sănătatea este pe primul loc. Apoi, să aveţi linişte în suflet. Ştiu că dacă acolo nu este linişte, orice s-ar întâmpla în jur nu ar fi pe placul vostru. V-aş mai dori să aveţi în preajmă oameni de calitate, care ştiu când e momentul potrivit să spună o vorbă şi când să tacă. Să aveţi ce vă trebuie, nu ce v-aţi dori, căci nu întotdeauna ce vă doriţi vă face şi bine. Cam atât v-aş ura! 

La final, îmi permit să vă spun câteva vorbe: încercaţi să zâmbiţi mai mult, să fiţi mai buni, spuneţi doar vorbe bune. Chiar şi celor care nu merită. Poate vor realiza că greşesc şi se vor schimba. Înarmaţi-vă cu răbdare. Multă! Iar dacă nu reuşiţi, cel puţin nu adoptaţi comportamentul lor, nu fiţi răi. Atât! 

La mulţi ani!