Când „ieri” devine „azi”

    Mi-ai spus că mă iubeşti… că mă vei iubi pentru totdeauna! Pentru asta, ţi-am promis că voi avea grijă de tine. Oricând, oriunde, la bine, dar mai ales la greu. Ţi-am demonstrat! Nu o dată, de nenumărate ori. Te-am iubit… nu cum ai visat tu, dar te-am iubit! În felul meu! Ai crezut întotdeauna în iubirile ca-n filme… dar eu nu ştiu să iubesc aşa. Şi totul s-a spulberat! Ţi-ai încălcat promisiunea! 

     Asta a fost ieri… un ieri plin de întrebări, cu capcane pentru suflet la tot pasul! Un ieri de neînţeles…

    Dar asta a fost în ieri… Ceea ce mi se părea de neînţeles atunci, azi este logic. Aveam nevoie de această lecţie! Cu siguranţă! Ştiu că, dacă nu se întâmplau toate aceste minuni, nu mă puteam completa... depăşind toate acele capcane, am devenit mai puternic. Doar aşa puteam să fiu mai pregătit pentru viitor. Nu ştiu dacă tu ai învăţat ceva din această lecţie.

      Pentru asta, îţi mulţumesc!

    Azi, fiecare îşi urmează drumul… fără nicio direcţie… cu lecţia învăţată… nu mai e loc de privit înapoi… mergem înainte… plini de speranţă că vom găsi ceea ce căutăm. Şi vom găsi! Poate nu idealul spre care aspirăm, dar ceva apropiat acestuia, ceva mai bun decât noi.

     Ar mai fi multe de spus, dar nimic nu mai e de spus… la ce bun? Vor rămâne nerostite, nescrise. Ai grijă de tine… aşa cum am avut eu.