Trăiesc cu o impresie din ce în ce mai puternică, aceea că
bărbaţii sunt pe cale de dispariţie. Nu mă refer la gen, ci la atitudine. Cu
fiecare generaţie ce apare, sunt din ce în ce mai puţini. Vedem tot mai mulţi
masculi care se ascund după fustele femeilor, încât e cu neputinţă să nu te
amuzi. Bărbaţii din ziua de azi se comportă cam aşa: „Iubito, cum crezi că e
mai bine: cuie de 5 sau de 7?”, „Draga mea, să cumpăr vopsea de la Dedeman sau
de la Metro?”, „Nu crezi că ar fi mai bine dacă am lua Audi-ul ală, în loc de
WV?”. Înţelegeţi ideea, nu? Treburile pentru care ar trebui să hotărască singur
le pune în faţa femeii.
Unde sunt bărbaţii de odinioară, cei care luau hotărârile grele şi
rezolvau orice problemă, oricât de dificilă era? În videoclipul de mai jos,
nenea (urmăriţi-l până la capăt).
Undeva, în epocile de demult apuse, bărbatul se ducea cu suliţa la
vânătoare de fiare sălbatice. Făcea asta pentru că purta întreaga
resposabilitate pentru familia lui, n-o lăsa în seama altcuiva. Pentru că era
datoria lui! Mai târziu, se ducea la război! Pentru a-şi apăra pământul şi
indirect, familia. Şi asta îl călea, îl făcea bărbat!
Cum s-a ajuns aici? Eu cred că, odată cu emanciparea femeii, cu dorinţa
acestora de egalitate, de independenţă faţă de bărbaţi, au preluat din
atribuţiile lor. Ca să nu mai fie atât de dependente de bărbaţi, au învăţat să
zugrăvească în casă, să meşterească la maşini, să repare o priză sau o
chiuvetă, să bată un cui, ş.a.m.d. Până şi demnitatea a învăţat cu să şi-o
apere. Ce-i rămâne de făcut bărbatului? Ori preia sarcinile femeii, ori se uită
la ea, devenind un parazit. Treptat, femeia observă că se poate descurca şi
fără el, realizează că este în avantaj, începe să dicteze şi uneori trece la
şantaj. Rezultatul? Transformarea macho man-ului într-un pămpălău!
Femeia, dacă are parte de masculul ce-i preia atribuţiile, poate-l mai
ţine pe lângă ea. Dacă nu, cu siguranţă îl va îndepărta, ca pe orice lucru
nefolositor. Şi va căuta un altul, care ştie să se impună, care atunci când
hotărăşte ceva, ea să nu poată să-l combată, acel bărbat protector, care s-o
facă să se simtă fragilă atunci când nu este lângă ea. Ironia sorţii: caută ce
ea însăşi a distrus. Iar vina o poartă ambele părţi. A voastră pentru că nu ne
permiteţi să fim bărbaţi, a noastră pentru că v-am permis să ne preluaţi
sarcinile!
Dragelor, vă acuz oficial: ne-aţi furat bărbăţia. Cum această faptă nu
este incriminată, va rămâne nepedepsită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu