Despre omul frumos...

Am un amalgam de gânduri pe care aş vrea să vi le spun, toate având un numitor comun: omul frumos! Însă mi-a fugit inspiraţia şi nu le pot contopi într-un articol uniform. Vi le las aici, poate faceţi voi conexiunea favorabilă.

În mine fiecare din noi există există acea dorinţă de a contribui la o lume mai bună. Şi fiecare din noi contribuie la asta, chiar dacă nu realizează acest lucru. Un zâmbet, o mână întinsă, o vorbă, un gest, făcute în necunoştinţă de cauză, la momentul oportun, pot cântări foarte mult. În naivitatea mea cred că orice om, chiar şi cel mai rău, are în el ceva bun, care să fie de folos pentru a face o lume mai frumoasă. Naivul din mine crede că, deşi te-a rănit constant, dacă răspunzi cu bunătate acelui om, vă ajunge şi el să facă lucruri bune, chiar dacă nu în dreptul tău. Nu contează! Ai reuşit să determini acel om să facă un lucru frumos iar asta să-ţi fie recompensa ta.

Îmi plac oamenii frumoşi... hei, dar cui nu-i plac? Mă bucur enorm când mai descopăr câte unul, chiar şi online. Îi urmăresc cu interes activitatea, cuvintele pe care le scrie, faptele pe care le face sau încearcă să le facă. Jos pălăria pentru aceştia! Şi dacă pot să ajut cu ceva, o fac cu cea mai mare plăcere. Dar dacă tuturor ne plac oamenii frumoşi, oare cu ceilalţi ce să facem? Să-i izolăm? Eu zic să-i luăm pe lângă noi, să le arătăm ce au de pierdut.

Cele mai multe grozăvii se întâmplă atunci când reacţionezi din impuls la răul ce ţi se face. Ţi se dă o palmă, trebuie să întorci „favorul”. Tânăr fiind, cu simţul răbdării rătăcind, am făcut astfel de grozăvii. Mai târziu, m-am trezit că nu trebuia să procedez aşa. Au apărut regretele, mustrătile de conştiinţă... Uneori, acestea au fost tardive. Alteori, am avut norocul de a primi o a doua şansă. Treptat, am învăţat să-mi controlez emoţiile, să las chiar noaptea să treacă (chiar este un sfetnic bun) şi apoi să văd dacă mai merită răzbunarea. Renunţ la răzbunare şi pentru că: 1. un om bun nu se pretează la fapte rele; 2. răspunde cu bunătate la răutate că să poţi spera că-l vei putea readuce acel om pe calea cea bună! De obicei, când ştii că faci cuiva o nedreptate, aştepţi de la acea persoană răzbunare. Şi oare cum te-ai simţi să vezi acea persoană că te ajută, chiar dacă nu ai fost corect faţă de ea? Nu-ţi crapă obrazul de ruşine? Eu unul aş intra în pământ de ruşine.

În concluzie, fii un om bun, chiar dacă ţi se pare că nu ai nimic de câştigat din asta. Crede cu tărie că toate aceste fapte bune îţi vor fi răsplătite, mai devreme sau mai târziu. iar de vor fi răsplătite prea târziu, să te consoleze gândul că ai contribui la crearea unei lumi mai bune!