Cum ar fi dacă...

E o regulă nescrisă care spune că bărbatul e acela care trebuie să alerge în căutarea unei perechi iar femeia este cea care deţine puterea de a alege din masculii ce-i dau târcoale. Şi dacă aşa stă treaba, el, bărbatul, face ceea ce ştie el mai bine pentru a intra în graţiile prăzii sale: cadouri, vorbe dulci, invitaţii în oraş, fiecare după ştiinţa lui. Şi totuşi... cum ar fi dacă s-ar inversa rolurile? Să fie femeile vânătorii şi bărbaţii cei care aleg? V-aţi imaginat vreodată aşa ceva? Azi, eu asta am făcut.

Tu, femeie, să te văd în ipostazele astea....

- un mascul ce trece pe lângă tine şi-l abordezi astfel: „Hey, sexy, ce faci? Ai prietenă? Îmi dai şi mie numărul tău de telefon?”.

- la terasă, stând cu prietenele, să te duci la masa alaturată, să te aşezi lângă el, şi să-i spui nişte vorbe de duh?

- în club, el stă atârnat pe-un scaun, la bar... şi vii tu, draga de tine, te pui lângă el şi îi ordoni barmanului să-i ofere masculului o bere, care să vină cu vorbele: „Ce faci, păpuşule, eşti singur pe aici?”.

- tot în club, el să fie înconjurat de fete, cu care râde, dansează, le îmbrăţişează, iar tu să îl sorbi din priviri, neştiind dacă e solo sau cu vreuna din maimuţele care-l înconjoară. Oricum, toate sunt mult mai urâte decât tine... Cum te bagi în seamă?

Cum ar sta treaba pe facebook? Totul ar începe cu un add. Să mă pomenesc cu cereri de prietenie de la domniţe necunoscute, să le accept şi să înceapă show-ul. Like-uri nenumărate la poze, la orice prostie ce o postez, comentarii care mai de care mai originale, abordare pe privat, invitaţie la cafea... ce mişto! :D

Şi, ca să mergem până la capăt cu schimbul de roluri, femeia trebuie să vină cu maşina pentru a-l scoate în oraş, obligatoriu cu un braţ de flori, o ciocolată, ceva... ca mai apoi să dea un tur de oraş, să-l scoată la o cafea, suc sau ceva de genul, numai în locurile lui preferate! În cazul în care are de ales între a ieşi cu prietenele sau cu el, să nu ezite în a le lăsa pe acestea baltă în favoarea lui... că doar cu ele mai poate ieşi şi după ce-l prinde.

Să mergem mai departe. Ajugem la partea cu sexul. Ea vrea, el vrea. Locaţie intimă. Pupături nenumărate, de sar scântei. Mâinile se plimbă pe unde nu trebuie. Şi vine el, îi trage mâna, zicându-i: „Mai uşor... să nu ne grăbim!”. După ceva timp, el se decide s-o viziteze la domiciliu. Ea se gândeşte că acum e ACEL moment. El, speriat de gândul că va fi doar o aventură, îi va respinge toate încercările... cu aceeaşi replică: „E prea devreme!”. S-o mai lase puţin să fiarbă.

Încercaţi să vă imaginaţi următoarea scenă: cei doi privesc un film romantic, lacrimogen... iar el, pătruns de film, începe să plângă în hohote! Să vă văd, dragelor, cum îl luaţi în braţe, îl alintaţi... că doar voi sunteţi cele puternice.

La final, să fie cererea în căsătorie. Să văd femeia cum îşi stoarce neuronii ca momentul să fie ca la carte, să-l impresioneze în aşa hal încât să nu fie niciun dubiu în ceea ce priveşte răspunsul.

Ce frumos e să fii femeie...