C-aşa a
început totul: dintr-o joacă de copii. Şi, aşa cum doar ei ştiu să construiască
ceva frumos şi curat, am construit şi noi ceva asemănător: ne-am acordat
încredere reciprocă, ne-am împărtăşit secrete, am făcut schimb de zâmbete, toate acestea într-o sinceritate deplină. Până
la un punct. Acel punct în care unul dintre noi a vrut mai mult decât era
disponibil celălalt să ofere. Aici s-a terminat toată joaca, a dispărut
inocenţa şi maturitatea, cu defectele ei, a preluat frâiele, punând regretul
între noi.
Am fost
suficienţi de deştepţi să ne dăm seama ce vrea unul de la celălalt, dar destul
de proşti încât să credem că vom putea să ignorăm la nesfârşit ceea ce dorim. Nu
vom pierde ceea ce ne obişnuisem să avem. Rămân toate mesajele trimise,
schimbul de melodii, privirile pline de subînţeles şi multe altele. Să avem
grijă de ele.
A început cu „gud
morning” şi s-a terminat cu „noapte bună”. Să trăim cu convingerea că, pentru o
perioadă, gândurile noastre vor staţiona în era „gud morning” - „noapte bună...”. Eu ştiu că aşa voi face.
Da, cu siguranţă am rămas doar cu lucruri frumoase. Şi dorul de noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu