Cam
aşa sunt acum. M-am pierdut printre rânduri, idei şi gânduri. Concepusem câteva
cuvinte ce urma să le dezvolt într-un subiect interesant, să-l îmbrac în haine
frumoase şi să vi-l servesc la ceas de seara. Dintre toate acestea, rămâne doar
ceasul de seară. În rest, vor fi doar cuvinte fără nicio noimă pentru voi, având
ca subiect doar unul de mine ştiu.
Sunt… nici
nu ştiu cum să le numesc… chestii, întâmplări, veşti, informaţii pe care le
primeşti şi care au un impact puternic asupra ta încât rămâi perplex. Starea
de spirit pe care o ai ţi se schimbă la 180 de grade şi înmărmureşti. Unii
reacţionează violent, alţii se izolează. Eu fac parte din categoria din urmă.
În acest moment mi se perindă prin gând, cu o iuţeală
ameţitoare, toate greşelile pe care le-am făcut faţă de alţii, deopotrivă cu
toate nedreptăţile îndreptate asupra mea. Totodată, încerc să găsesc o balanţă
între toate acestea, motivându-mi greşelile făcute, căutând în acelaşi timp explicaţii
pentru nedreptăţile altora. E acel moment în care eterna întrebare „DE CE?” îţi
răsună gol în cap.
Trec să macin gândurile. Să înceapă războiul. Doar somnul are dreptul de
a încheia armistiţiu. Poate nu va întârzia să apară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu