Eu, cel de dincolo de monitor

   Alegând liniştea în locul agitaţiei dintr-un club în seara de sâmbătă, mi-a venit subit cheful de a aşterne, în câteva rânduri, una din ideile care-mi zburdă prin minte... ironia este că, deşi sunt mai multe idei, nu ştiu la care din ele să mă opresc. Aş scrie despre toate acum... dar nu pot face asta din două motive: 1. n-aş putea să le dezvolt pe toate aşa cum mi-aş dori şi 2. dacă acum vi le relatez pe toate, ce să mai scriu la o nouă chemare scriitoricească? Prin urmare, cuget adânc, îmi concentrez atenţia asupra unei singure idei şi iată:

   Pornind de la faptul că sunt mai mereu prezent în mediul online, ar trebui să îmi asum atât cuvintele ce le scriu pe blog, cât şi ceea ce postez pe facebook, într-un fel sau altul. Sau, ca să fiu mai bine înţeles, toate aceste activităţi din online ar trebui să mă definească, iar acea persoană care mă „urmăreşte” să poată să îşi facă o anumită părere despre persoana mea! Eu spun că nu este o regulă universal valabilă! Şi pentru asta voi aduce argumente.

   Treaba stă în felul următor: faptul că postez melodii de dragoste, asta nu mă face neapărat un romantic incurabil! Poate că sunt, poate că nu sunt! Melodiile care apar pe peretele meu sunt melodii care îmi plac... la fel de bine cum îmi place să ascult şi Paraziţii, B.U.G. Mafia sau orice altă trupă sau interpret de hip-hop... căci, nu ştiu cum să vă spun, mie îmi place genul ăsta de muzică! Ori, dacă îmi place acest gen de muzică, înseamnă că sunt vreun golănaş de cartier? Am cât de cât un minim de decenţă să nu vă umplu peretele principal cu melodii care conţin cuvinte obscene. Oare nu v-ar trece prin minte că aş avea ceva afinităţi pentru manele? Cum aţi reacţiona dacă, într-o bună zi, începe să v-apară o mică serenadă susţinută de „magnificii” interpreţi Guţă, Salam, Hadrian Minunatul sau Florin Peşte? Vă spun eu, Stan Păţitul: aiurea! Nu ştii cum să reacţionezi când vezi că după interminabile postări de calitate, te trezeşti cum apare minunatul Adrian între Roxette şi Celine Dion. Memorabil, nu alta!

   Cât despre articolele pe care le scriu pe blog, e mai greu de explicat. Sunt cuvinte pe care le scriu cu aceste două mânuţe, fără să fiu constrâns fizic de nimeni! Şi cu toate astea, simt că sunt destui care şi-au făcut o părere, aş zice, eronată despre mine... Şi aici este ceva ce nu-mi convine: faptul că azi poate postez un articol mai pesimist nu trebuie să ducă la ideea că aşa sunt. Dacă povestesc o întâmplare de viaţă, v-aţi gândit vreodată că acea întâmplare nu mi s-a întâmplat mie? Poate că am preluat-o şi mi-am atribuit-o doar ca să nu demasc acea persoană în cauză! Într-unul din blogurile pe care le citesc, cel al Andreei, ea scria în ACEST ARTICOL următoarele: „Când ai blog, scrii despre orice. Mulţi ar zice că nu mai ai viaţă privată. Asta e un mare bullshit pentru că pe blog scrii doar ce vrei să se ştie despre tine. Ce nu, ţii pentru tine”. De ceea ce nu am ţinut eu cont a fost cantitatea de informaţii pe care am divulgat-o! Deh, ce să-i faci... lipsa de experienţă şi-a spus cuvântul! Dar în rest, sunt de acord... ideile pe care le aştern aici sunt doar cele pe care vreau eu să vi le arăt. Nu cred că ai vrea să ştii chiar tot ce-mi trece prin cap, crede-mă! Cu siguranţă te-ai speria!

   Gândindu-mă cum pot anumite persoane să înţeleagă altceva decât ceea ce am dorit eu să exprim am realizat că, uneori, mesajul pe care încerc să îl transmit este incomplet (cu sau fără intenţie), fapt care duce la o interpretare diferită de la om la om. Dar, cum previzionasem în articolul ”Frică mi-e de părerile online”, de ce ţi-e frică, de aia nu scapi! Cred că e cazul să-mi asum de acum încolo acest risc şi să nu mă mai agit să explic oamenilor despre cum stă treaba cu persoana de dincolo de monitor!

   Prin urmare, dragii mei, încercaţi să nu mă etichetaţi în vreun fel anume până nu mă cunoaşteti suficient de bine... chiar nu îmi doresc să par ceea ce nu sunt. Înţelegeţi faptul că, dacă postez o anumită piesă sau scriu un anumit articol, o fac doar pentru că aşa consider că ar fi bine... aspect care nu trebuie să fie neapărat în concordanţă cu starea mea de spirit din acel moment. Şi dacă ţineţi morţiş să ştiţi cine sunt, vă spun că sunt doar o persoană normală (poate mult prea normală pentru ceea ce trăim în ziua de azi), fără să deţin vreun talent deosebit!