De ce fugim de trecut?

    Nu ştiu de ce alţii fug de trecut... ce anume i-a determinat să facă asta... dar eu vreau să-l ţin mereu viu. Deşi peste tot ţi se spune că trebuie să fugim de trecut pentru a putea să trăim prezentul, eu nu sunt de acord cu asta! Firea noastră, a oamenilor, este atât de josnică... Dacă ne aducem aminte de lucrurile minunate de care am avut parte, bucuroşi ne plimbăm prin trecut... dar când dăm peste clipele tulburătoare, ne revoltăm şi încercăm din răsputeri să le alungăm din noi... când, de fapt, nu facem decât să băgăm gunoiul sub preş. Oricât am vrea, nu vom putea da deoparte trecutul... singura soluţie este să-l acceptăm ca făcând parte din noi.

    Zic eu că-i normal să nu fugi de trecut, când ştii că în el se află frumoasele amintiri din copilărie, primul tău sărut, prima ta iubire ascunsă, primul tău „Te iubesc”... dar de ce dorim să devină normalitate fuga de partea întunecată a acestuia? De ce, când apar deziluziile iubirii, când persoanele dragi ţie nu mai sunt alături, când apare trădarea din partea celui mai bun prieten îi întoarcem spatele? Oare nu ştiţi că, făcând astfel, uităm chiar şi de frumuseţea lui?

    Aşa am făcut şi eu... când nu mi-a plăcut, am întors spatele... i-am întors spatele cu gândul că prezentul va fi mai frumos... am crezut că pot visa la un viitor nedefinit... Hotărât, am mers doar înainte, l-am abandonat, fără a mai arunca nicio privire peste umăr, fără urmă de regret. Cel puţin aşa credeam! A fost de fapt o iluzie...

Nu mi-a spus nimeni că trecutul întotdeauna te ajunge din urmă. Şi nu amintirile frumoase îţi apar în cale... tot cele chinuitoare te bat pe umăr, ca un fel de lege nescrisă a firii umane. Aşa se-ntâmplă când laşi lucrurile neterminate... întotdeauna te vor bântui.

    Aşa că am ales să mă întorc, treptat, în trecut şi să mi-l asum, cu bune şi cu rele... doar trecutul este cel care m-a modelat. Este al meu, mi-a fost destinat mie şi trebuie să-l accept, să-l iubesc! O altă modalitate de a fi împăcat pe deplin cu propria persoană nu văd!