4 martie 2012

Singurătatea – camarad de drum

    Din cartea vieţii, azi vă povestesc despre un capitol greu al ei: singurătatea! Am prins ideea după o discuţie aiurea, într-o zi relaxantă de duminică... idee care cred că se pliază foarte bine la punctul în care mă aflu eu acum... aş fi tare curios să primesc un feed-back la ceea ce urmează să scriu.
   Înconjurat de ceva vreme de acea singurătate de care toţi fug, am ajuns s-o îmbrăţişez, doar pentru a-mi fi mai bine! Şi acum mi-a devenit companion de drum. Culmea, dacă acum ceva timp uram acest lucru, acum mi-e indiferent! De ce? Pentru că am ajuns să văd avantajele pe care le am! Nu mai trebuie să dau socoteală, în primul rând: unde ai fost, cu cine, ce ai făcut sau de ce a durat atât... În al doilea rând, scapi de unele obligaţii: trebuie să ţii minte zilele aniversare, care obligatoriu trebuiesc însoţite de cadouri, cadouri pe care le procuri după anevoioase momente de căutare, momente pe care trebuie să le ascunzi, altfel unde ar mai fi surpriza? Nu-ţi mai faci de cap prin casă, să laşi lucrurile pe unde ai chef. Nu mai dormi până îţi crapă obrazul de ruşine... şi multe alte chestii pe care le poţi face doar când eşti singur.
    Cam aşa mă simt eu acum: LIBER! Am chef să dau o tură prin oraş? Dau o tură! Vreau să stau toată ziua în pijamale, să dorm pe mine? Aşa fac... pentru că nu mă trage nimeni de mânecă. N-am chef să fac de mâncare? Nicio problema: există fast-food-uri la tot pasul! Mi se propune să ies undeva? Pot să refuz orice invitaţie, pentru că nu mă simt într-atât de obligat să merg împotriva voinţei mele. Sunt atât de multe avantaje, încât cred că aş scrie un adevărat roman... În cuvinte mai puţine, esenţa este asta: sunt liber să-mi fac de cap... cum vreau şi când vreau!
    Atunci, unde este partea negativă? Ce-i în neregulă cu acest peisaj? Peisajul devine incomplet atunci când apar momentele acelea în care ţi-ai dori să ai lângă tine pe cineva cu care să schimbi o vorbă somnoroasă, la o oră matinală! Când îţi doreşti din tot sufletul să îmbrăţişezi pe cineva! Sau când simţi nevoia să te împiedici de acea persoană prin dormitor, prin bucătărie... oriunde, numai să te împiedici de ea! Dar nu aici mi-e marea problemă... am învăţat să trec cu uşurinţă peste aceste moment! Cum vin, aşa pleacă! Marea problemă este că, înconjurat de atâta singurătate, am devenit rigid, insensibil. Aş spune că mă simt incapabil să mai pot iubi! Singurătatea mi-a ridicat ziduri în jurul sufletului fără ca eu să-mi fi dorit asta! Şi mi-e tare frică să nu se înalţe mai mult aceste ziduri, cu fiecare zi ce o petrec în singurătate... mă simt neputincios să reacţionez în vreun fel! Nu ştiu ce persoană va avea atâta putere şi răbdare ca să-mi dărâme aceste ziduri... dar eu sper să fie undeva, acolo!
    Pentru aceste două „mici” amănunte, vă spun din inimă să nu vă izolaţi! Nu vă luaţi ca tovarăş de drum SINGURĂTATEA! Te vei obişnui cu ea şi nu vei mai lăsa aşa uşor pe alţii să te însoţească!

20 de comentarii:

  1. Am citit cu multa curiozitate si nu ai reusit sa-mi transmiti decat sensibilitate sau poate mai bine spus un semnal de alarma "Nu ma lasati singur chiar daca va alung, am nevoie de prieteni dar nu voi recunoaste asta". Asta am inteles eu. Am mai inteles ca te protejezi. Si de unde am inteles toate astea?? Din ultimul alineat- ITI PASA DE CEI DIN JURUL TAU-"va spun din inima" IASI.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Alina... e vorba aceea: sunt responsabil de ce spun eu, nu de ce inteleg altii! Eu vorbeam de singuratatea din iubire... nu cea din viata de zi cu zi! Daca as vrea cu adevarat, n-as trai nicio clipa singur (cu exceptia noptilor, bineinteles... desi si aici as putea sa pacalesc 'soarta') :D

      Ștergere
  2. Eu spun ca aceasta singuratate despre care vorbesti tu, ti- o alegi....acolo unde exista iubire nu-ti faci probleme de genul:"Nu mai trebuie să dau socoteală, în primul rând: unde ai fost, cu cine, ce ai făcut sau de ce a durat atât... În al doilea rând, scapi de unele obligaţii: trebuie să ţii minte zilele aniversare, care obligatoriu trebuiesc însoţite de cadouri, cadouri pe care le procuri după anevoioase momente de căutare, momente pe care trebuie să le ascunzi, altfel unde ar mai fi surpriza? "
    Cand iubesti, lucrurile vin de la sine, iti doresti "sa dai socoteala" ,iti doresti sa-ti amintesti zilele aniversare, sa faci surprize, etc.... In momentul in care vei iubi, nu-ti vei mai face probleme de acest gen, nu te vei mai simti constrans sa faci anumite lucruri din "obligatie". Va veni acest moment si pentru tine...parerea mea este ca persoana care ti-a provocat "pornirea" acestui articol este nepotrivita si ca ceea ce exista e doar dorinta:)
    Semnat......

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Articolul acesta nu e provocat de nimeni... draga Anonim! Sunt doar cateva ganduri... razlete! Cum am raspuns si mai sus, nu sunt responsabil decat pe ceea ce scriu, nu pe ce inteleg altii! Si da, ai dreptate, cand iubesti iti doresti sa dai socoteala si toate cele ce tin de o relatie...
      Oricum, ceea ce am scris aici este doar ceea ce am vrut sa arat tuturor... asta nu inseamna ca ma defineste 100%!

      Ștergere
    2. cine sunt eu sa te contrazic?:) dar...asa as mai face-o:)

      Ștergere
  3. :)eee asa se intampla cand exista factori perturbatori in cadrul interpretarii unui mesaj ...ESTE VINA MEA!IASI

    RăspundețiȘtergere
  4. Singuratatea poate fi un act de libera alegere, pentru ca preferi acest lucru vietii in doi sau poate fi consecinta unuia sau mai multor esecuri in a te apropia de altcineva. In prima ipostaza, trebuie sa existe motive serioase pentru singuratate. Fie ai prea multe obisnuinte si deprinderi care te temi ca il pot deranja pe celalalt, fie esti constienta ca acestea pot deranja orice alta persoana din proximitate. Atunci preferi contacte mai mult sau mai putin sistematice dar limitate ca timp si, evident, spatiu. Nu iti pui la dispozitia altcuiva spatiul privat, pentru ca esti prea vulnerabila in aceasta zona.

    Singuratatea ca efect al esecurilor relationale este mai dureroasa si mai costisitoare psihic. Stii ca esti o persoana dificila, ca ai frustrari pe care nu le poti comunica, ca, indiferent cine ar fi, celalalt actioneaza si te obliga sa te restrangi la propria ta conditie. Nu mai incerci sa relationezi de teama unui nou fiasco. Oferta catre lume e din ce in ce mai saraca pana cand vei fi pierduta de tot din vedere. Si, de regula, incerci sa faci din singuratate o virtute.
    Aici avem de-a face cu un subiect foarte interesant. Pentru ca este vorba de modul in care acceptam, in calitate de oameni singuri, atitudinea celorlalti. Suntem constienti ca putem fi priviti drept persoane ciudate, cu ceva defecte sau dificultati. Dar, de fapt, de ce se baga ei? Este viata noastra, optiunea noastra si nu vedem de ce ar trebui sa fim judecati pentru faptul ca nu strangem avere, ca nu avem copii, ca nu oferim subiecte de barfa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pfff... eu nu m-am gandit atat de departe cand scriam asta. De fel, incerc sa simplific lucrurile, nu sa le complic! Imi place fraza ta de incheiere: "Dar, de fapt, de ce se baga ei? Este viata noastra, optiunea noastra si nu vedem de ce ar trebui sa fim judecati pentru faptul ca nu strangem avere, ca nu avem copii, ca nu oferim subiecte de barfa."

      Ștergere
    2. ma bucur ca ti-a palcut! avem ceva totusi in comun...singuratatea1..nu sunt un om asa de rau precum crezi!si nici frustrata!:)D.

      Ștergere
    3. Cu toate ca nu imi sta in caracter sa apelez la acest gen de cuvinte (om rau si frustrata) la adresa sexului opus, nu imi dau seama cine esti :))

      Ștergere
    4. ..probabil ai uitat ce ai spus!...sau poate eu sunt exceptzia care intareste regula...!!!:))
      never mind!...aparentele inseala, nu intodeauna suntem ceea ce afisam!:P

      Ștergere
    5. app...multumesc, fara "ajutorul"tau lucrurile ar fi mers mai bine:)

      Ștergere
    6. Daca nu vrei sa iti dezvalui identitatea, nu am cum sa iti raspund in necunostinta de cauza... prin urmare, ramane cum zici tu ;)

      Ștergere
  5. Singuratatea...doar ea ma intelege!La mine,bucataria e prea mica...nu incapem 2!!! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. frumos...sensibil...urat...trist...melancolic...nostalgic. Asta imi spune textul tau. Sa fii iubit! Cori :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cori, esti o draguta, ca de obicei! :*
      Textul este interpretat de fiecare in mod diferit :)

      Ștergere
  7. ..uneori singuratatea nu reprezinta o optiune. :(

    RăspundețiȘtergere