Îndrăgostit iremediabil!

    Ştiu, titlul e o mare păcăleală! Nu vă voi povesti cine ştie ce poveste siropoasă despre cum m-am îndrăgostit de vreo persoană… sunt îndrăgostit de gramatica limbii române! Şi cât mă bucur că m-am îndrăgostit de ea…

   Am vrut să scriu de mult aceste rânduri, dar am tot reuşit să închid ochii la „micile” erori umane ale utilizatorilor de online. Dar ştiţi cum se zice... se mai umple paharul şi din când în când mai trebuie vărsat conţinutul. Asta fac eu acum!

    Prin urmare, să vă spun cum m-am îndrăgostit eu de gramatică. În clasa a VIII – a trebuia să susţin un examen pentru a intra la liceu. Iar pentru un liceu cu prestigiu trebuia să înveţi, nu fâlfâiala ce o văd în ziua de azi. Cum cu matematica stăteam destul de bine, la română trebuia să muncesc ceva mai mult. M-am pus pe meditaţii... şi am avut norocul de a fi meditat de o persoană care a ştiut cum să mă îndrume corect pentru a învăţa de plăcere, nu de nevoie. În plus, în perioada aceea îl aveam şi pe frate-meu în febra studiului pentru admiterea la facultate... deci problemele mai grele erau rezolvate şi cu ajutorul lui (mersi, frăţică :D). De atunci, de fiecare dată când scriu ceva ce ştiu că este văzut de mai multe persoane, mai întâi arunc o privire la ceea ce am scris şi apoi arăt.

   De aici vine şi frustrarea mea... pentru că nu voi reuşi să înţeleg cum pot unii să facă acele erori grosolane de gramatică. Nu, nu mă frustrez atunci când văd că se mai uită câte-un „i” sau cum unii scriu „sint” (deşi nici cu asta nu prea sunt de acord, dar mă gândesc că sunt de modă veche oamenii), turbez când văd cum scrie, negru pe alb, „SANT”. Aloooooo, asta e gramatică pentru clasa I... SUNT, SUNT, SUNT!!! Să mai povestesc cum îmi dau ochii peste cap când vreo „inteligenţă superioară” mai comentează, citând din cărţi, cu cuvinte de genul „vre-o”, „sunte-ţi”, „s-ati”?!? Ce pretenţii să mai am de la astfel de persoane? Cum să le spun că nu se mai scrie „nici o”, ci „nicio”, când ei o comit în halul ăsta?

   Dacă ar fi să strâng toate greşelile gramaticale observate şi să le pun pe hârtie (nu cele mărunte, ci acelea imense, care se văd de pe lună), aş scrie un roman... iar „Fraţii Jderi” ar fi subţire! Şi l-aş numi „Asasinatul gramaticii limbii române”! Eu am o vorbă: după ce că eşti prost, mai şi semnalizezi! Nu sunt eu deşteptul deştepţilor, nu pretind că le ştiu chiar pe toate, dar... să fim serioşi! Nu te voi trage de mânecă atunci când vei mânca o literă, dar hai, dă-ţi puţin silinţa şi nu mai despărţi aiurea cuvintele!

   Întotdeauna am căutat scuze pentru greşelile omeneşti... caut şi acum: poate nu ai avut profesor bun, care să-ţi explice cum stă treaba cu „i”-urile sau cu cratima... poate nu ţi-a plăcut la fel de mult materia asta... dar chiar îţi place să te faci de cacao în faţa atâtor oameni? În tot online-ul ăsta nu ai văzut cum scriu alţii? Copiază şi tu după ei... dacă ţi-e lene să dai un search pe goagle ca să vezi cum se scrie... CORECT!

   Dilema mea cea mare vine acum: oare aceste persoane realizează greşelile pe care le comit? Oricum ar fi, n-aş vrea să fiu în locul gramaticii... prea mulţi îşi bat joc de ea!

P.S.: Mi se pare genial videoclipul celor de la 220.ro! Uitaţi-vă la el şi luaţi aminte!!!

http://www.220.ro/umor-romanesc/Carti-Te-Fac-Neprost/2StctFe1EI/