22 ianuarie 2013

Renunţăm prea uşor!

Ori de câte ori dăm de vreun obstacol, căutăm soluţii pentru a-l evita sau a-l depăşi. Firesc, aş spune! Dar nu sesizaţi diferenţa între cele două situaţii? Una este a evita şi alta este a depăşi. Să eviţi obstacolul înseamnă să dai bir cu fugiţii în timp ce, pentru a-l depăşi, trebuie să lupţi. Din păcate, ne-am obişnuit să evităm, în loc să depăşim, am devenit experţi.

De ce toate în felul acesta? Pentru că nu reuşim să vedem acele lucruri, momente care ne-au adus zâmbetul pe buze, care ne-au făcut fericiţi, ne-au mângâiat inima. Le uităm! În schimb, nu uităm acele momente grele, apăsătoare, care nu produc decât dezamăgiri şi durere. 

Când ceva nu merge bine, imediat căutăm să punem totul în bagajul cu amintiri, să dăm repede cu buretele peste ce a fost, dorind să uităm cât mai curând toate momentele neplăcute, cu speranţa că data viitoare va fi mai bine… Îţi impui să fii mai exigent/ă cu persoana pe care o vrei lângă tine. Dar omul, în deşteptăciunea lui, a învăţat să joace teatru... atât de bine încât se mulează perfect pe tiparele persoanei pe care o doreşti. Şi se reia povestea: despărţiri dureroase, presărate cu lacrimi, reproşuri şi priviri pierdute... ca să observi că ceea ce ai avut odată nu era chiar aşa de rău. Numai că acolo s-a închis uşa şi nu mai este loc de întoarcere.

Sunt şi situaţii în care nu este loc decât pentru un nou început... Dar e foarte dificil să-ţi dai seama dacă este momentul să renunţi sau să continui să lupţi. Oricum, mulţi preferă varianta uşoară. Cred că, dacă se doreşte cu adevărat să meargă relaţia, va merge! Indiferent de hopuri, de vreme, de oamenii din jurul tău. Nu ai nevoie de citate, lecţii sau modele după care să te ghidezi.

Întotdeauna este prea devreme să renunţi!Norman Vincent Peale

2 comentarii:

  1. Iubirea ocupă primul loc. Şi iubirea de meserie, tot iubire este. Cred că omul, în tot ce face, trebuie să fie total. Chiar dacă urăşte, s-o facă cu totul. Aşa cum fac copiii mici, când li se strică jucăria: plâng din toată fiinţa lor. Şi când se bucură, râd din toată fiinţa lor. Ei sunt totali. De asta, copilul mic nu este vulgar, nu este "teribil". Copiii mici sunt deplini. Or noi am pierdut asta. Disimulăm şi atunci suferim, abia atunci.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu întotdeuna a evita este sinonim cu laşitatatea, slăbiciunea sau fuga. De multe ori eviţi ceva ce poate ai mai întâlnit şi te-a dezamăgit, te-a adus în pragul disperării, sau te-a secătuit complet de puterea de a mai face acel ceva. Dar.........am întâlnit şi încăpăţânaţi care cred că poate "de data asta va fi altfel" şi tot ca înainte este.

    RăspundețiȘtergere