6 februarie 2012

Parfumul nopţilor târzii

Nopţile târzii mi-au devenit familiare... mult prea familiare. Obosit de atâtea întrebări retorice, nici de această dată nu am stat să mă întreb când s-a întâmplat asta.. sau de ce. Ştiu doar că în liniştea lor mă transform, în anonimatul lor găsesc de cuviinţă să-mi odihnesc gândurile, în târziul lor dorinţele îmi capătă forma pe care o doresc... ele îmi arată cel mai bine drumul spre inima mea.
Învăluit în întunericul cald al nopţii, renunţ la precauţii, cobor garda raţiunii şi nu fac altceva decât să uit de mine şi... să mă gândesc la tine! Iubesc să mă las purtat de gânduri pentru că ştiu că mă duc aproape de tine, atât de aproape încât te simt în braţele mele! Iar dacă tu eşti în braţele mele, atunci îmi găsesc şi eu liniştea. Iar dacă am linişte, pot să adorm cu zâmbetul pe buze. Iar dacă dorm cu zâmbetul pe buze ştiu că primul gând al dimineţii pentru tine va fi, negreşit.
Noaptea întotdeauna îmi scurtează drumurile gândurilor... şi ţi le trimite fără a greşi destinaţia. Încerc să profit cât mai mult de timpul petrecut alături de ea pentru că, la lumina zilei, dispare totul. Soarele îmi redă simţul raţiunii, îmi goleşte sufletul şi în loc să mi-l încălzească, mi-l umple cu recile frisoane ale realităţii. Tot el îmi spulberă gândurile într-o mie de zări... şi doar magia nopţii mi le poate readuce înapoi!

17 comentarii:

  1. Reci frisoane de realitate.
    Frumos.

    RăspundețiȘtergere
  2. inca un articol superb! felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  3. De ce nu incerci sa scrii ceva mai cu greutate? Un roman de exemplu, pentru ca nu duci lipsa de imaginatie. Sunt sigur ca ar iesi ceva de calitate!

    RăspundețiȘtergere
  4. Când ochii mi-i închid ei văd mai bine
    Că ziua n-au prea multe de aflat;
    Dar când adorm, în vis pornesc spre tine
    Şi-n beznă, vii, viu bezna o străbat.
    Tu, umbră ce dai umbrelor splendoare,
    Fă umbra ta aievea să-mi apară;
    Când ochii orbi o văd strălucitoare,
    În clar de zi va străluci mai clară.
    Încântă-mi ochii, spun, că tare-aş vrea
    Să-i văd pe-ai tăi în fapt de dimineaţă
    Aşa cum toată noaptea umbra ta
    În somnu-mi greu privirea mi-o răsfaţă.
    Când nu te văd, mi-e ziua noapte-ntreagă
    Şi noaptea-i zi când visele te-ncheagă.
    (Ea)

    RăspundețiȘtergere
  5. Răspunsuri
    1. Multumesc, multumesc! Ma bucur ca iti place :D

      Ștergere
  6. Adi, daca te apuci de scris carti sa-mi dai mie la corectat :))))
    @Ea: foarte frumos :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Desigur, tu vei corecta capodopera mea! Pe gratis, fireste :))

      Ștergere
  7. Frumoase articole Adi..Felicitari !!!

    RăspundețiȘtergere