22 iunie 2013

Undeva... cândva... ceva n-a mers bine!

Sunt persoane care spun că destinul e scris pentru fiecare în parte şi că, indiferent de alegeri, vei ajunge acolo unde trebuie să fii. Şi eu spun asta din când în când. Dar simt că e laşitate. E doar un mod de scăpa de responsabilitate şi de a te trece cu uşurinţă peste alegerile greşite.
Am realizat că viaţa fiecăruia depinde de alegerile pe care le face. Fiecare alege cât să doarmă, dacă să aibă sau nu smartphone, să bea cafea sau să fumeze, să plângă sau să râdă. Mulţi vor spune că, uneori eşti obligat să faci anumite alegeri. Poate că da, poate că nu. De-ar fi aşa, sunt rare aceste situaţii. Nici în cazul meu nu e altfel. Am ales. Şi nu ţin minte să fi avut situaţii în care să fi fost constrâns să fac altfel decât ce mi-a dictat conştiinţa sau inima. Unele alegeri au rănit, altele au adus bucurie. Unele au fost corecte, altele au fost greşite. De cele mai multe ori, am lăsat raţiunea să aleagă. Aş putea să număr pe degetele de la ambele mâini când am dat voie inimii să-şi spună punctul de vedere şi pe degetele unei singure mâini când am lăsat-o să aleagă.
În momentul de faţă m-am oprit din mers. M-am oprit pentru că sunt nemulţumit de locul în care am ajuns. Dintre sutele de intersecţii pe care le-am străbătut, undeva, cândva, am ales greşit. Nu ştiu unde, nu ştiu când... ştiu doar că în acest moment nu trebuie sa fiu aici. De unde ştiu acest lucru? Pentru că, într-o răscruce fiind, am făcut alegeri care, de la bun început, am ştiut că sunt greşite. Şi cu toate astea, le-am făcut. Raţional, fără a fi constrâns, fără nicio scuză. Şi am avut atâtea posibilităţi de a corecta câteva din ele... dar am continuat. Să privesc retrospectiv ca să-mi dau seama de ce am ales greşit, ce s-a întâmplat cu mine? Ar fi bine... m-ar ajuta de acum înainte. Dar mă acoperă întrebarea: „La ce bun?”. Ce a fost, a fost. Poate că voi fi iertat... contează mai puţin pentru mine iertarea altora. Mai presus de toate, vreau să găsesc puterea de a mă ierta.
M-am oprit pentru că, odată-n plus, trebuie să aleg. Şi ştiu că aceasta este o alegere corectă. Poate că persoanele care vor fi afectate de alegerea mea vor înţelege, peste timp, de ce am făcut aşa şi-mi vor mulţumi pentru asta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu