3 februarie 2012

Străin de mine

    Nu ştiu ce s-a întâmplat cu mine… rătăcind de unul singur printre atâtea cărări, am uitat de mine. Am renunţat la mândrie, doar pentru a schimba ceva din rutina zilei. Am iubit pe cine nu avea nevoie de iubire. Am zis „DA” când tot ce-mi doream era să spun „NU”. Am întors privirea când trebuia să privesc în ochi. Am admirat, când trebuia să dispreţuiesc. Am dat şansa mea altuia, din neputinţa de a riposta... am făcut multe alte lucruri pe care nu mi le pot justifica!
    Toţi ne dorim ca iubirea să fie mereu în jurul nostru. Diferenţa între noi se face atunci când unii ştiu s-o aprecieze, alţii... nu! Eu fac parte din acea categorie care, având-o, n-am ştiut s-o apreciez... ori n-am ştiut s-o arăt. Oricum ar fi, am făcut-o prea târziu! Şi-mi pare rău!
     Din dorinţa de a iubi din nou, cu gândul că de data aceasta nu voi mai da greş, am început să spun „Te iubesc” oricărei fete ce mi-era simpatică. Am spus aceste cuvinte fără să cred în ele... Imatur, le-am spus de atâtea ori încât pentru mine au devenit o obişnuinţă, ceva firesc. Le-am repetat într-un mod obsesiv încât cineva mi-a zis că, dacă voi continua în acest fel, nu se va mai găsi nimeni care să le creadă atunci când le voi rosti cu adevărat!
     Nu ştiu ce s-a întâmplat cu mine... nu mă mai recunosc! Eu, cel care spuneam atât de rar aceste cuvinte... acum le folosesc prea des. Lipsa acută a iubirii din sufletul meu mi-a întunecat simţul raţiunii. Luciditatea nu mai vrea să mă ajute, lăsându-mă să alunec spre locuri unde zâmbetul nu există decât pentru poză... iar în spatele acestuia se dezlănţuie adevărate uragane! Simt cum mă înstrăinez de mine. Încet, dar sigur, sufletul se depărtează şi rătăceşte fără ţintă, căutând sublimul!

4 comentarii:

  1. Faptul ca iubesti fara sa fi iubit si apreciat indeajuns nu trebuie sa te impiedice sa cauti din nou ce ai pierdut, poate ca nu ai spus *te iubesc * atunci cand tebuia si poate ai simtit nevoia sa-i arati cat de mult o iubesti in locul vorbelor.
    Uneori vorbele nu sunt totul insa este mare nevoie de ele pentru a spune ceea ce simtim -comunicarea - este ceea ce leaga doua persoane si le ajuta sa se cunoasca si sa se descopere reciroc.
    In expeditia cautarii iubirii perfecte navigheaza multe suflete insa numai cele mai norocoase ajung sa-i atinga tarmul celelalte fiind sortite ratacirii. Iubirea e ca o fantasma ce-ti da fiori si pe care ne-o dorim cu ardoare s-o cunoastem insa ca o adevarata fantasma nu stii nici cand apare si nici cand pleaca de langa tine.
    Asa ca traieste clipa pentru ca nu stii ce-ti rezerva secunda urmatoare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Marian, vorbele astea le stiu prea bine... sunt multe nespuse aici, multe sunt ascunse printre randuri. Nu stiu cati vor intelege pe deplin ceea ce am scris.
      Oricum, frumoase spusele tale si multumesc de incurajari!

      Ștergere
    2. pot spune ca simt acelas lucru ...

      Ștergere
    3. Şi... ce ţi-ai propus sa faci?

      Ștergere