7 februarie 2012

Trădăm iubind sau iubim trădând?

"În viaţă simţim nevoia paşilor în doi. Paşi în doi care se fac în acelaşi timp. Cu credinţă şi încredere reciprocă. N-am crezut niciodată că voi ajunge să fiu cea minţită. Nici măcar că voi fi cea de care să se debaraseze de aproapele ei, cu toate sentimentele lui, jucând-se cu Liberul Arbitru. N-am ştiut nici măcar că doare atât de mult. Bănuiam doar că ar putea să doară. Şi totuşi, vine un timp când inima ţi se transformă în cruce. Bătută-n cuie, sângerează - ar zice unii - ca proasta, nu pentru că i-ar fi fost răpită iubirea, ci pentru că a ajuns să nu mai simtă nimic... iar tu să realizezi că nu mai ai nimic în comun cu omul lângă care ai crezut că trăieşti iubirea. Din trădare. Această trădare a aşteptărilor, când crezi în maturitatea omului de langă tine, în conştientizarea efectelor unor manifestări ce lui îi par nevinovate, dar care aşa de mult dor... Acest tip de trădare poate răni doar oamenii care iubesc cu adevărat.
Cunosc o mulţime de femei şi bărbaţi care se mândresc cu faptul că au avut puterea să ierte trădarea, să treacă peste infidelitatea partenerului, salvâdu-şi astfel, spun ei, relaţiile sau căsniciile, motivându-şi iertarea prin marea dragoste pe care o poartă partenerului. Eu însă cred cu tărie că, atunci când iubeşti cu adevărat, când trăieşti acea dragoste care-ţi mistuie sufletul, nu poţi!!! N-ai cum să ierţi trădarea. Cred că, dacă iubeşti cu adevărat, doar gândul că omul căruia i-ai încredinţat sufletul tău îşi poate dezveli trupul şi sufletul în faţa altcuiva este de nesuportat. Doar atunci când trăieşti iluzia iubirii poţi trece peste o astfel de trădare.
Cunosc o mulţime de femei care se complac, din laşitate, în căsnicii presărate cu compromisuri de nedescris. Există bărbaţi care-şi iartă partenerele pentru trădare, “motivaţi” de faptul că nu-şi pot părăsii copiii. Eu cred că nu părăsesc... pur şi simplu acceptă trădarea din laşitate, pentru că le este frică să-şi ia viaţa de la început.
Fac parte din acea categorie de oameni care n-ar putea ierta trădarea persoanei pe care o iubesc. Cred cu tărie că dragostea dispare în momentul trădarii. Eu cu siguranţă n-aş putea suporta imaginea lui în braţele alteia, căci această imagine mi-ar mistui sufletul şi inima în fiecare secundă... 
Voi din ce categorie faceţi parte? Aţi putea ierta trădarea?"
V-aţi prins? Este EA... s-a ţinut de promisiune! Felicitări!

10 comentarii:

  1. Nici eu nu pot ierta! Este singurul lucru pe care nu i-l pot ierta persoanei de langa mine, ii iert orice, infidelitatea nu! Nu sunt un sfant, si eu am inselat, dar niciodata atunci cand am avut sentimente fata de o persoana! Daca eu sunt fidel, am aceeasi pretentie si de la persoana pe care o iubesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mihai, sunt foarte multe de discutat pe aceasta tema... filmele ne arata mai mereu ca trebuie sa iertam... insa totul tine de sufletul nostru, daca putem trece peste greseli :)

      Ștergere
  2. NU, nu as ierta tradarea, care nu inseamna numai infidelitatea, in tradare sunt incluse multe, in special MINCIUNA! Eu am renunata la cineva, pe care il iubeam f tare, din cauza ca m-a mintit.Cand am intrebat daca m-a mintit, el nu a raspuns simplu..da sau nu, ci a raspuns cu o alta intrebare,,,Oare tu nu ai mintit niciodata?,,,TRIST, nu?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Intr-adevar, trist! Parerea mea este ca uneori, minciuna face si lucruri bune... ma refer la acea minciuna nevinovata, bineinteles! :)

      Ștergere
  3. Confunzi instinctul de perpetuare a speciei cu iubirea; iubirea nu are nimic de a face cu "doar gândul că omul căruia i-ai încredinţat sufletul tău îşi poate dezveli trupul şi sufletul în faţa altcuiva este de nesuportat" - aia e pasiune sexuala, instinct+emotii, gelozie ridicata la superlativ; esti legata de o "afectivitate" cu tenta instinctuala de acel barbat si acum crezi ca viatza e ca-n telenovele. Probabil n-ai simtit niciodata adevarata iubire a sufletului, care poate ierta.

    RăspundețiȘtergere
  4. Stiu cum este,si cu siguranta nu se poate ierta.Majoritatea persoanelor care se lauda cu asta,de fapt se mint singure.Vrei sa ierti,incerci sa ierti,crezand ca dragostea va fi invingatoare.Dar cu timpul aceasta dragoste se transforma in durere si regrete,ajungi sa te simti ca intr-o cusca din care ai vrea sa evadezi,si totusi ceva nu te lasa..Ma opresc aici,desi as putea vorbi despre asta neincetat..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este un subiect foarte delicat... care nu se va epuiza vreodata :)

      Ștergere
    2. Claudia, sunt de acord cu tine..ceea ce ai scris tu mai sus,descrie viata mea de acum..am incercat sa iert,dar nu pot uita..traiesc intro tara in care nu am ce face,decat sa iert si sa incerc sa uit ceea ce, barbatul de langa mine face..Si da Adi,este un subiect care pt multe din noi,nu se va epuiza vreodata!!

      Ștergere
  5. minciuna 'nevinovata", astea le spun copiii sub 7 ani, apoi deja o fac cu un scop....sa fim sriosi,minciuna in orice forma, tot minciuna e....dar poate sunt eu prea "pretentioasa"....sunt sincera si cer sinceritate, daca ai prins pe cineva cu minciuna iti pierzi toata increderea si o relatie lipsita de incredere(oricat ai iubi acea pers)este f stresanta....:)

    RăspundețiȘtergere