30 septembrie 2012

A greşi e... omeneşte?!?

Greşesc când iert ce-i de neiertat şi nu trec cu vederea micile derapaje.
Greşesc când, din prea multă siguranţă, uit să mă gândesc la consecinţele acţiunilor mele.
Greşesc când, din comoditate, las pe altă dată lucruri care sunt primordiale.
Greşesc când, în loc să-mi văd de treabă, aplec urechea la răutăţile altora.
Greşesc atunci când dau drumul vorbelor fără a fi pe deplin convins de ceea ce zic.
Greşesc când dau sfaturi pe care nu sunt în măsură să le urmez.
Greşesc când, în loc să spun o vorbă blândă, ridic tonul... 
Greşesc când vorbesc, în loc să tac şi tac când ar trebui să vorbesc.
Greşesc când uit să mulţumesc oamenilor pentru o vorbă bună sau doar pentru că-mi zâmbesc.
Greşesc când, în loc să dau o mână de ajutor, întorc spatele.
Greşesc când las în viaţa mea persoane care nu-şi merită locul.
Greşesc când mă înconjor cu singurătate, când am atâţia oamenii frumoşi lângă mine.
Greşesc când nu spun celor dragi mie cât de mult ţin la ei.

Greşesc! Zi de zi! Greşesc cu sau fără intenţie! Unele greşeli lasă urme, altele trec nevăzute. Mai grav este că, deşi ştiu că greşesc, continui să merg înainte. Şi de fiecare dată când rănesc, regret. Din păcate, regretul nu scuză greşeala mea!
Dar cea mai gravă greşeală este că am găsit scuza perfectă: greşesc pentru că... sunt om! Oare asta îmi va aduce iertarea celor cărora le-am greşit?

9 comentarii:

  1. Este interesanta, in primul rand, raportarea. A fost placut sa citesc acest articol. De ce? Pentru ca este diferit. Evidentierea eului si in astfel de cazuri, in care nu-ti demonstrezi maretia, e formidabila. Merci si felicitari, Adi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Gresesc daca te iert! :(
    A gresi e omenste!-asta inteleg!
    Dar a persista in greseala, e prostie!
    Nu, nu te voi ierta NICIODATA. Si tu sti mai bine ca mine motivul!
    Stiu ca vor trece pe langa tine tine cuvintele mele, dar am vrut sa sti!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daca imi dai si un nume... macar sa stiu cine nu ma iarta...

      Ștergere
  3. Profu' meu de lb română ne spunea mereu:A greşi este omeneşte... dar când ajungi să ţii guma de şters în faţa creionului deja exagerezi.Iar iertarea...ştii ce vorbeam noi acum câteva zile despre iertare...dacă greşeşti, important este să îndrepţi greşeala faptic, un simplu iarta-ma nu are nicio valoare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oana, sunt greseli pe care le mai poti indrepta si greseli pe care nu le mai poti indrepta... din fericire, eu vreau sa cred ca nu am facut niciuna din acelea pe care sa nu le mai pot indrepta! De obicei, am facut tot posibilul sa imi rascumpar greseala... dar asta nu pot sa o spun eu, ci cei in fata carora am gresit:)

      Ștergere
    2. Bre, mie ,in locul tau, mi-ar fi frica de tanti aia ce-a comentat mai sus:))( zic tanti, pentru ca un barbat n-ar putea scrie asa:)) Grav a trebuit sa gresesti si sigur nu ti-ai indreptat greseala:) Brrr, ma ia cu friguri:)

      Ștergere
    3. Nu, "sister", nu trebuie sa ii fie frica..nu fac rau nimanui. Cum am si spus, am vrut doar sa stie.....SA FITI FERICITI! (fericirea mea mi-ati luat-o voi)
      Se spune ca viata ne da lectii pe care trebuie sa le invatam...eu mi-am insusit lectia, nu stiu daca si voi...!

      voi ramane mereu o ANONIMA pt voi si la propriu si la figurat-

      Ștergere
    4. Stii, din complezenta ti-am publicat mesajul... si-ti voi raspunde ca nu ai facut bine ca ti-ai lasat fericirea pe mainile unor necunoscuti... eu nu fac asta niciodata... sper sa fi invatat asta.
      Ca fapt divers, sa nu te mai chinui sa raspunzi, nu-ti voi face public comentariul :P

      Ștergere