Nu ştiu dacă voi ştiţi, dar eu nu posed maşină. Nici
biţiclă. Nici role. Sunt sărac, ce să fac. Şi, pentru că n-am astfel de
mijloace de locomoţie, mă dau mai mereu cu mijloacele de transport în comun.
Acolo, desigur, găseşti lume. Mulă lume. Lume pestriţă. Iar dacă-i pestriţă,
găseşti şi comportamente pestriţe. Unele, într-o societate normală, sunt acceptabile,
altele nu. Prin urmare, să vă povestesc ce mă deranjează la unii oameni care
circulă cu mijloacele de transport în comun în Timişoara (nu ştiu în alte oraşe
cum este, că doar prin Bucureşti m-am mai plimbat cu ele, iar acolo am folosit
mai mult cârtiţa, adică metroul).
1. Ştiţi momentul acela când trebuie să coborâţi din autobuz
şi la uşi aşteaptă gloata, pregătită să urce? Şi dai să cobori, dar realizezi
că nu ai pe unde, pentru că toţi cei ce vor să urce s-au pus în calea ta! Câteodată,
nu păţeşti numai asta. Te apostrofează că vrei să cobori, dau năvală peste
tine, te înghiontesc: să urce ei şi apoi ai voie să cobori. Eu, când mă văd pus
în situaţia asta, am instant un acces de furie. Desigur, o furie interioară.
Şi-mi imaginez, într-o fracţiune de secundă, cum să-i pedepsesc pe toţi cei
care stau în uşă şi se holbează la mine. Mai că-mi vine să le spun: hai, urcaţi
voi... o să mă dau jos la ultima staţie, dacă pot! Ce nu pricep la acest
comportament este de unde atâta grabă. E vreun premiu ce îi aşteaptă acolo, în
autobuz? Probabil că încă n-au realizat că acel autobuz nu pleacă până nu se
suie toţi, dacă mai este loc. Când mai sunt câteva locuri libre pe scaune, hai
că înţeleg. Dar când sunt toate ocupate?!? Nu-i înţeleg şi pace!
2. Aglomeraţie maximă! Lumea stă claie peste grămadă! Mai că
se pupă unul cu altul. Vezi câte unul de are atâta spaţiu pe lângă el de zici că
şi-a cumpărat acel loc, are vreo boală cronică ori pute! Când colo, ce să vezi?
Are vreun rucsac îndesat la maxim pe care îl poartă în spate. Şi aşa se fâţâie
în stânga şi-n dreapta, de zici că nu mai e nimeni pe lângă el. Dar nici ars pe
rug nu-l dă jos! Bine măi, tolomacule, de ce nu-l laşi jos, lângă picior, ca să
faci puţin spaţiu? Sau ţine-l în mână, pe lângă corp, dacă ţi-e teamă că se va
murdări. Sigur se face loc pentru încă 2-3 persoane. E clar: nu i-a plăcut
geometria...
3. Limbajul. Nimic nu-i mai plăcut urechilor să auzi oameni
care şi-o scot din gură şi şi-o bagă... Molfăie la ea de zici că-i gumă de
mestecat! Dar staaaaai, că nu vorbim numai de masculi. Să vezi „madamele”... e
şi mai cool! Şi mă întreb: oare nu le crapă obrazul de ruşine? Ştiu şi eu s-o
dau în limbaj suburban, dar să fiu în mediul propice. Iar în mijloacele de
transport în comun sunt cele mai NEpropice medii! Zău de pot găsi o explicaţie
pentru asta. Bun simţ = ZERO!
4. Şoferii. Daaaa, chiar ei, zeii autobuzelor! Nişte
fantastici! Cum să nu-i iubeşti? Gonesc prin oraş ca la raliu, manevre de F1 în
trafic, frâne puternice... de zici că se plimbă cu un Tico, nu cu ditai
hurdughia plină de oameni. Şi când le atragi atenţia, aşa se supără pe cel ce-a
îndrăznit să-l certe de zici că opresc autobuzul acolo şi îl va da jos. Ori se
supără şi opresc cursa. Cum fac şi ăia mici, dacă le iei jucăria. Mai sunt acei
şoferi „minunaţi” care, deşi au închis uşile şi văd oamenii întârziaţi cum bat
la porţile autobuzului, nu deschid uşile nici de le pupi tălpile. Greu mai e să
apese de două ori pe butonul ăla magic...
5. Să povestim şi de călătorii care se cred zei. Prin toamnă,
am aşteptat după autobuz vreo jumătate de oră, cu toată că pe graficul orar trebuia
să vină de două ori. Soarta, mi-am zis. Traficul era groaznic. În plus, era
imediat după o ploaie mai zdravănă. În sfârşit, vine, mă urc şi... deodată se
porneşte o doamnă respectabilă să-l certe pe nenea şoferul că a întârziat, de
am zis că-l şi bate. Săracul, încerca din răsputeri să-i spună că e traficul
infernal, dar era-n zadar.
Cam astea ar fi plângerile mele din viaţa asta, a
transportului în comun. După cum vedeţi, n-am zis despre cei fără de bun simţ,
care uită să cedeze locul celor mai în vârstă, bolnavi, copii... A cam devenit
obişnuinţă printre noi. Păcat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu