Ţi-am făcut loc în viaţa mea! Am crescut alături de tine! Am devenit mai puternic în mâinile tale! Mi-ai dezvoltat acele simţuri pe care credeam că nu le am! Acum văd toate aceste lucruri pe care le-ai făcut pentru mine! Dar le-ai făcut într-un mod atât de subtil, încât abia acum văd că trăiam doar prin tine! De ce nu am observat atunci, cât încă eram împreună? De ce ai ales să nu ieşi în evidenţă, să-mi arăţi toate lucrurile minunate pe care le făcei? De ce acum, când eşti departe?
Am vrut să te am lângă mine pentru totdeauna şi totuşi, te-am lăsat să pleci făcând... NIMIC. M-am simţit neputincios, legat de mâini şi de picioare! De ce nu mi-a spus nimeni că, atunci când dragostea loveşte, te face neputincios?
Mi-am dorit să trăiesc încă o dată trecutul din care faci parte dar, încă o dată, nu mi-a spus nimeni că trecutul nu poate fi retrăit. Tot ce puteam spera este să am un nou început... alături de tine! Plutesc pe valurile amintirilor, încercând să le simt, o dată-n plus! Să-mi mângâi sufletul pustiit! Vreau să mă aline atunci când toate celelalte lucruri nu mă mai ajută!
Voi continua cu această şaradă pentru că este tot ceea ce pot alege din ceea ce mi se oferă. Ştiu că nu va mai fi un „NOI”! Ştiu că soarta „NOASTRĂ” a fost demult pecetluită atunci, demult, când am fost incapabil să lupt... când am considerat că este mai bine să alegem drumuri separate, crezând că pot la fel de uşor să găsesc pe cineva care să valoreze mai mult ca tine! Iar pentru a putea să scap de tine mă voi înarma cu răbdare... Mi-aş dori să te urăsc, pentru că unde e ură, nu e loc de dragoste!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu