30 decembrie 2011

SPERĂ!

Speră! Chiar şi atunci când norii se dezlănţuie!
Speră! Chiar şi atunci când totul în jurul te îndeamnă să nu faci asta!
Speră! Chiar şi atunci când toţi cei din jurul tău te lovesc.
Speră! Chiar şi atunci când crezi că nu vei mai putea iubi vreodată!
Speră! Chiar dacă ai rămas singur în această lume!
Speră! Chiar şi atunci când ai pierdut totul!
  Speră! Speră cu putere, cu ardoare, cu forţa omului deznădăjduit, căci atunci primeşti invincibilitate! Pentru că altceva mai bun nu poţi să alegi! Undeva, acolo, în întuneric, trebuie să găseşti o luminiţă care să te ghideze!
   Speră... pentru că şi nori se destramă odată şi-odată şi apoi apare soarele... pentru că cei care ţin cu adevărat la tine nu te vor lovi niciodată... pentru că iubirea se găseşte acolo unde nici nu te aştepti... pentru că întotdeauna va fi cineva care te va accepta în familia lui... pentru că cea mai mare bogăţie este sufletul, nu materia!
Dacă nu mai ai speranţă... atunci meriţi tu să trăieşti?!?
SPERĂ! SPERĂ! SPERĂ! Căci speranţa moare ultima!
 

Un comentariu: