Revoluţie... de 2 lei

     Imediat după ce a izbucnit "revoluţia" şi toată presa şi online-ul vuia de ştiri, care mai de care exclusiviste şi senzaţionale, dar care parcă nu semănau una cu alta (de parcă aveau loc două sau mai multe revoluţii în acelaşi loc şi în acelaşi timp) m-am apucat să scriu şi eu un ideile mele cu intenţia de a face un articol pe blog... bine că m-am abţinut! Deci, acum, la rece, vă povestesc ce cred eu despre toată nebunia asta!
     De la început vă spun că NU SUNT DE ACORD cu toate aceste proteste spontane (dacă mai poate fi vorba de protest spontan, când toată lumea ştie când şi unde va avea loc). Înjuraţi-mă, dar aşa cred! Şi voi încerc să punctez, cât pot de scurt şi la obiect:
  1. Sunt în afara legii! E democraţie, fiecare are drepturi, dar să nu uităm că are şi îndatoriri! Vorba ceea: „Libertatea mea se termină acolo unde începe libertatea ta”!
  2. Pot duce la evenimente mult mai grave (uitaţi exemplul capitalei) datorită faptului că nu au un conducător, iar mulţimea adunată sub formă de hoardă se duce după impulsul dictat de turmă. E suficient să huiduie unul pentru ca ceilalţi să-l imite. Cât mai este până la a pune mâna pe o piatră, s-o arunce şi să spargă capetele unor nevinovaţi! Doar puterea anonimatului îl transformă în zeu!
  3. Părerea majorităţii spectatorilor şi telespectatorilor despre jandarmi este atât de „bună”, încât nu cred că le-aş putea schimba convingerile atât de uşor... prea puţine cuvinte de laudă s-au spus la adresa lor iar dintre jurnalişti, cel mai frumos a spus-o Cristian Tudor Popescu! Încerc şi eu să le ţin partea, dar oare câţi vror să creadă ce scriu aici? În primul rând, să nu uităm că jandarmii sunt OAMENI! Au o familie, o casă, de care trebuie să aibă grijă. Când sunt acolo, în stradă, nu fac altceva decât să-şi îndeplinească îndatoririle de serviciu, ordinele. Ei primesc salariu pentru asta iar dacă ar face cum aţi vrea voi, „revoluţionarii”, de mâine ar trebui să îşi caute un alt serviciu sau poate chiar să intre la închisoare! Să nu conteze asta chiar deloc? Sunt curios, câţi dintre cei ce urlă împotriva lor au încercat să facă un mic schimb de roluri, să-i văd cum ar reacţiona în situaţia X sau Y! Şi mă opresc aici, pentru că aş putea să vorbesc despre asta la nesfârşit. Oricum, dacă cineva e doritor să afle mai multe, cu plăcere le voi da detalii despre acest punct!
  4. Toată treaba asta cu „revoluţia” s-a desfăşurat prin manipulare. Nu-s cel în măsură să vorbesc despre asta, dar aşa crede mintea mea cea creaţă! Prea e cusut cu aţă albă totul ca să nu fie ceva politic pe la mijloc (şi credeţi-mă, nu-s cu niciun partid... după mine, toţi sunt la fel).
  5. Nu voi înţelege niciodată pe dobitocii care şi-au luat şi copii cu ei la proteste! Oare nu se gândesc ce vor face dacă încep să zboare pietrele şi să curgă "parfumul" iritant-lacrimogen al jandarmilor? 

  6. Mulţi dintre cei ieşiţi în stradă n-au nicio treabă cu protestele. Unii dintre ei au venit croiţi pe scandal (a se vedea cazul Bucureşti), alţii se aflau în trecere şi au zis ca să nu piardă ocazia să înjure şi ei în public, de faţă cu toată lumea, că nu au făcut-o niciodată!
     Cât mai ţin evenimentele acestea, vreau să apuc să mă minunez de un lucru: mi-aş scoate pălăria în faţa celor care au observat o persoană ce comis acte de violenţă şi se duc să-l denunţe! Pentru că acesta e spiritul cetăţenesc, pentru că aşa este corect, pentru că aşa dă dovadă că are un caracter deosebit!
     Ca încheiere, nu pot decât să spun că, dacă tot se protestează, să se protesteze în mod paşnic şi civilizat! Nu sunt adeptul violenţei sub nicio formă, deci STOP VIOLENŢEI!