Sunt obosit

Sunt obosit pentru că mă preocupă mai mult persoana altuia decât persoana mea!
Sunt obosit pentru că renunţ la multe lucruri care sunt bune pentru mine, dar nu pentru alţii.
Sunt obosit pentru că nu mă pot opri să-mi arăt cu degetul persoane care încalcă norme de convieţuire civică şi socială.

Sunt obosit pentru că, în societatea aceasta bolnavă, se găsesc tot mai mulţi nevolnici să vorbească în numele altora, iar cei care au cu adevărat ceva de spus preferă să rămână în anonimat.
Sunt obosit pentru că văd persoane lipsite de caracter care pretind roluri de şefi – unii chiar reuşesc – îngroşând astfel rândurile liderilor formali!
Sunt obosit pentru că nu mă pot abţine să observ că, pe zi ce trece, sunt înconjurat de persoane din ce în ce mai nefericite, care nu mai ştiu să zâmbească şi care uită să mai spună o vorbă bună.
Sunt obosit pentru fiecare tentativă eşuată de a crea o lume mai bună.
Sunt obosit pentru că în fiecare zi mă trezesc în această lume şi o însoţesc în drumul ei până la căderea nopţii.
Am nevoie de o evadare. Vreau să plec aievea, în lumea pe care mi-am creat-o într-un colţişor din mintea mea... o lume populată de oameni calzi, care ştiu să zâmbească, să iubească şi să se dăruiască celor de lângă ei fără să aştepte ceva în schimb.
Sunt obosit... în general! În particular, sunt obosit pentru că azi-noapte nu am reuşit să mă odihnesc pe măsura efortului depus pe timpul zilei! Dar recuperez azi! Sper!